MARIE-FRANCE IONESCO “LOVEŞTE” DIN NOU

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/845750/Eugne-Ionesco-interzis-romanilor/

şi iată o explicaţie a “acuzatei” ce datează din 2003:

http://www.revista22.ro/furtuna-intr-un-pahar-de-apa-murdara-341.html

Se pare că orgoliul nostru de români mioritici ne împiedică să fim obiectivi  cu noi înşine şi astfel ne trezim de multe ori că suntem, pardon! aşa ne considerăm noi, victime ale “opresiunii” celorlalţi sau “”nedreptăţiţi ai sorţii”…Faptul că Marie-France Ionesco decide asupra operei tatălui ei este absolut normal şi firesc. Faptul că refuză reprezentarea operelor sale pe anumite scene româneşti mi se pare de asemenea normal şi firesc. Este dreptul ei, oameni buni!

Mai ales că de cele mai multe ori ne trezim că avem oameni de valoare fie când ei dispar, fie când se apropie vreo zi aniversară. Ca să nu mai menţionez faptul că noi românii întotdeauna ne dedicăm atenţia comemorării şi nu aniversării personalităţilor româneşti din toate timpurile…

Da, ne doare că Marie France Ionesco a interzis anul acesta orice manifestare românească legată de centenarul Ionescu. Da, ne doare că nu putem dispune când şi cum vrem noi de opera autorilor noştri măreţi, dar asta pentru că atâţia ani de comunism ne-au spălat creierii şi ne-au îndobitocit într-atâta, încât avem impresia că totul ne aparţine, că totul ne cuvine şi că putem obţine orice fără cel mai mic efort, pentru că românul este descurcăreţ! Şi de descurcăreţ ce este românul am reuşit să ne construim o imagine în lume de se răscolesc în morminte toţi oamenii de valoare pe care ţara asta i-a avut de-a lungul timpului.

Aşa să ne-ajute Cel de Sus!…