am o stare de primăvară interioară pe care am “dobândit-o” de la actori si copii….munca la Sunetul Muzicii îmi bucură sufletul şi vreau să declar asta lumii întregi! iar copiii mă fascinează şi îmi răsplătesc efortul cu dorinţa lor de a fi pe scenă!

am o stare de primăvară interioară pe care am “dobândit-o” de la actori si copii….munca la Sunetul Muzicii îmi bucură sufletul şi vreau să declar asta lumii întregi! iar copiii mă fascinează şi îmi răsplătesc efortul cu dorinţa lor de a fi pe scenă!

Sâmbătă am declarat oficial deschise repetiţiile la acest musical…fără dureri, cu multe zâmbete şi glume şi cu speranţa că împreună, adică această echipă de actori şi colaboratori, vom reuşi să aducem la rampă un spectacol super.
De aceea, tuturor le dedic melodia aceasta:

Nu stiu dacă cineva aruncă sau va arunca cu vorbe în mine…vorba lui Mihai (http://mihaivantu.wordpress.com)…hmmm, cred că nici nu mă interesează sau nu mă mai interesează…CEEA CE VREAU SĂ ŞTIU este cine sunt eu de fapt şi ce se va alege de mine. De ce oamenii percep de multe ori altceva decât ai dori să comunici sau să exprimi? De ce este vital să trăim împreună şi să depindem unii de alţii, ca apoi să suferim şi să fim tot singuri în faţa trecerii în nefiinţă?
De ce nu putem fi fericiţi? dar ce este fericirea? Seamănă cumva cu acele secunde de bucurie imensă ce o trăim noi actorii când suntem aplaudaţi? câteva secunde de aplauze după zile şi luni de repetiţii? sau fericirea nu seamană cu nimic şi de fapt ea nu există?
habar n-am…sunt doar eu şi vocile din capul meu…