Dragi spectatori, pentru a contribui la perpetuarea calităţii (îndoielnice) a spectacolelor din teatrele româneşti vă recomandăm următoarele:
1. Aşezaţi-vă confortabil în fotoliile din sala de spectacole şi imediat cum se stinge lumina în sală începeţi să aplaudaţi. Asta aşa de încălzire…
2. Dacă veţi auzi în timpul spectacolului vreo încercare timidă a unui spectator de a aplauda, (nu contează motivul, fie e pătruns de vreo stare euforică, fie vreun actor i-a făcut cu ochiul) nu fiţi ignoranţi, susţineţi-l pe bietul spectator cu aplauzele dumneavoastră, ca să nu se simtă săracul singur şi izolat…El nu este un alien, este la fel ca dumneavoastră…
3. Vulgaritatea, isteria scenică, obscenitatea, jocul prost al actorilor, toate trebuie primite cu ropote de aplauze şi exclamaţii de tipul ” Bravo!”, “Bis!”. Altfel veţi fi catalogaţi drept tâmpiţi, ursuzi, necunoscători în ale bunului gust artistic, iar vecinii dumneavoastră de scaun/fotoliu vă vor săgeta cu privirile lor şi vă vor face să vă simţiţi penibil…
4. Nu uitaţi să vă ridicaţi în picioare exact în momentul în care s-a terminat spectacolul, ca să puteţi aplauda cu mai multă forţă “proletar-darwiniană” serbarea artistică la care aţi participat. E o condiţie sine qua non a statutului dumneavoastră de îngurgitatori cu polonicul de orice act artistic de pe piaţa teatrală românească.
Acestea ar fi câteva doar din recomandările utile participării dumneavoastră ca spectatori la produsele artistice contemporane. Dacă doriţi informaţii suplimentare vă rugăm citiţi sau recitiţi “Originea speciilor” de Charles Darwin, “Prostia omenească” de Ion Creangă sau accesaţi paginile google pentru o mai bună informare despre asemănarea între oameni şi maimuţe.
Atât.
