CRONICA DE LA BUCURESTI

“Sunetul Muzicii” se aude la Timişoara
Azi – 13:48 – Actualizat acum 9 minute Mihai Vântu, Daniel Ionescu | 0 comentarii | 42 vizualizari
Rating:
0 voturi
Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Subiecte:
Timisoara, Sunetul Muzicii, Von Trapp, Mariei, Georg

* foto(10)

Pe final de stagiune, Teatrul German din Timişoara a lansat în premieră în România un musical de succes, „Sunetul Muzicii“ („The Sound of Music“).
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music
Sound of Music
21 Iun 2009 Sound of Music

Sound of Music
Montat în stil clasic, folosind versiunea lui Howard Lindsay şi Russel Crouse după cartea de memorii “Cântăreţii familiei Von Trapp” a Mariei Augusta Trapp, cu muzica originală a lui Richard Rodgers şi versurile lui Oscar Hammerstein II, spectacolul tinde să speculeze din memoria afectivă a spectatorilor admiraţia pentru celebra ecranizare cu Julie Andrews şi Christopher Plummer.

Maria (Daniela Török), novice la Mănăstirea Nonnberg, care cu greu se adaptează la regulile monahale, este trimisă de către maica stareţă (Dana Borteanu) pentru jumătate de an guvernantă la cei şapte copii ai căpitanului de marină Georg von Trapp (Cristian Rudic, bariton la Opera Naţională din Timişoara).
Publicitate

În casa Von Trapp stăpâneşte ordinea şi disciplina, atât copiii cât şi menajera, Frau Schmidt (Ida Jarcsek-Gaza), fiind chemaţi la apel cu un fluier de către căpitan. Maria nu se lasă intimidată de aceste obiceiuri şi readuce viaţa şi muzica în cămin. Copiii pot fi din nou copii. Chiar şi căpitanul, care e la un pas de a se căsători cu baroneasa Schraeder (Tatiana Sessler), este prins de setea şi bucuria de viaţă a Mariei. Un dans schimbă şi pecetluieşte destinul celor doi, care se îndrăgostesc.

Maria, speriată, fuge la mănăstire, unde maica stareţă o convinge să se întoarcă la copii şi la Georg, acolo unde îi este menit să fie, unde este nevoie de ea şi unde este iubită. Din păcate, naziştii au anexat Austria, iar câţiva dintre foştii prieteni ai lui Georg au devenit simpatizanţii noului regim. Chiar şi Max (Rares Hontzu), un confident al doamnei Schraeder şi un prieten a lui Georg, întrevede pentru sine şansa unei ascensiuni ierarhice. Căpitanul von Trapp nu este de acord cu anexarea şi mai mult refuză postul oferit de nazişti în marina germană. Înainte de toate însă Max invită corul de familie Von Trapp la festival. Familia participă şi câştigă premiul întâi. Familia Von Trapp fuge inainte de aplauze şi se refugiază la Mănăstirea Nonnberg. Căutaţi de nazişti, cei nouă, cu ajutorul lui Ralf (Boris Gaza), iubitul fiicei mai mari a căpitanului, Liesel (Olga Török), care nu-i dă de gol, reuşesc să scape de urmăritori şi să treacă munţii spre Elveţia.

Copiii (Liesel-Olga Török, Friedrich- Harald Weisz, Luise-Antonia Popa, Kurt-Miro Diaconu, Brigitte-Alma Diaconu, Martha-Bianca Caraiman, Gretel-Caroline Bicu) au fost savuroşi şi excelent distribuiţi, furând toată atenţia publicului.

În schimb, baritonul Cristian Rudic (Von Trapp) a cântat şi a jucat rigid, necredibil, făcând misiunea Danielei Török (Maria) extrem de dificilă, dacă nu imposibilă. Deşi a tras tot spectacolul pentru a părea cât mai convingătoare, înfiriparea poveştii lor de dragoste tot nu ajunge la spectator. Senzaţia a fost că a jucat singur ori într-o relaţie de dragoste acest lucru e puţin mai greu de realizat. Un moment foarte frumos şi adevărat, total contrastant cu restul jocului său de până atunci, este momentul concertului în care arată adevărata valoare a lui ca şi interpret de talie internaţională. Aşa mi l-aş fi dorit pe durata întregului spectacol şi atunci fără nici o rezervă aş fi spus că e un spectacol complet.

Am fost surprins de un decor modest, costume clasice, dar o energie debordantă a actorilor cât să mă facă să cânt în rând cu ei sau cu publicul care sorbea fiecare notă muzicală, de multe ori începând să cânte înaintea actorilor. Relaxarea minunată şi reconfortantă pe care acest musical mi-a produs-o m-a făcut să realizez cât de mult mi-a lipsit un asemenea spectacol. Desigur că nu este perfect şi dacă aş vrea să îl analizez aş putea foarte lesne să-i găsesc chichiţe, dar dacă vreau să-l privesc din prisma unui spectator venit să se delecteze cu povestea acestei familii, atunci reuşita este absolută.

Tânăra regizoare Simona Vintilă a abordat această producţie în modul cel mai clasic, încercând cu armele din dotare să creeze un spectacol demn de a se numi „Sunetul Muzicii“. Dorinţa de a nu altera minunatul text împreună cu emoţia cea mai pură au fost armele şi reuşita ei. Aflată la a treia producţie de gen pot spune că aceasta din urmă a fost cea mai provocatoare. Împreună cu echipa sa de creaţie, scenografii (Geta Medinski de la Teatrul Naţional din Timişoara – décorul şi Traian Zamfirescu – costumele), coregraf (Helen Ganser de la Opera Naţională din Timişoara), light design (Lucian Moga), dirijor (Peter Oschanitzky de la Opera Naţională din Osijek, Croaţia), au reuşit să ţină o suită impresionantă de oameni sub control şi să creeze adevărate minuni cu cei şapte copii care incontestabil au fost vedetele spectacolului.

Timişoara este unicul oraş European cu teatre profesioniste în trei limbi, română, germană şi maghiară. Teatrul German de Stat a fost înfiinţat în 1953 cu misiunea de a promova cultura teatrală pentru oamenii muncii de naţionalitate germană. După migrarea masivă a germanilor din România, începând cu 1970, TGST a încercat să găsească un drum nou. Ultimii ani au reprezentat un salt important pentru teatrul german, regizori români, germani, austrieci sau canadieni montând în limba germană texte dintre cele mai diverse, de la Shakespeare la Brecht sau de la Ionescu la Mark Ravenhill. În acest moment, Teatrul German de Stat din Timişoara este unica instituţie de profil din România, Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu şi Teatrul pentru Copii Gong din Sibiu având doar câte o secţie germană.

MICROSTAGIUNE LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI

“Teatrul German de Stat Timişoara (TGST) susţine în perioada 27 – 29 mai 2009, pe scena Teatrului Odeon din Bucureşti, o microstagiune cuprinzând patru dintre producţiile sale recente.
Prin acest turneu se oferă publicului din Capitală posibilitatea confruntării directe cu producţiile acelui teatru din România care a fost supus celor mai radicale schimbări – prin prisma profilului şi a misiunii sale artistice – în ultimele decenii: în urma emigrării masive a etnicilor germani, teatrul german din România a fost pus în situaţia de a se redefini din punct de vedere al ofertei sale repertoriale dar şi al publicului căruia i se adresează.
Descoperind în situaţia de criză din anii ’90 şansa unui nou început, şi având avantajul relaţiilor directe – lipsite de bariere lingvistice – cu spaţiul de expresie germană, dar reclamându-şi tradiţiile în aceeaşi măsură din mediul artistic românesc, alături de influenţele Banatului multicultural, Teatrul German de Stat se află acum în modul cel mai concret cu putinţă la punctul de confluenţă a mai multor culturi, fapt care a dat naştere în ultimele stagiuni unui dinamism materializat în căutări creatoare, specifice tinereţii membrilor care alcătuiesc această trupă: media de vârstă a actorilor este de 29 de ani.
Tocmai profilul acestui teatru mai puţin obişnuit vă invităm să îl (re)descoperiţi pe scena Teatrului Odeon între 27 şi 29 mai: Seria de spectacole va fi deschisă în 27 mai la ora 11 cu musicalul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, o premieră absolută după basmul Fraţilor Grimm, pe libretul şi în regia Simonei Vintilă, cu muzica originală a compozitorului timişorean Ilie Stepan. În 27 mai la ora 19 publicul din Capitală are prilejul vizionării celei mai recente producţii a teatrului, Cântăreaţa cheală, de Eugène Ionesco, în regia lui Alexandru Dabija. Seara de 28 mai prilejuieşte, de la ora 19, întâlnirea cu creaţia uneia dintre cele mai importante autoare dramatice actuale, Dea Loher, şi piesa Ultimul incendiu, scrisă în 2008 şi prezentată acum în premieră pe ţară. Regia spectacolului este semnată de Cornelia Crombholz, nume reprezentativ al vieţii teatrale germane actuale, autoarea unor montări pe scene de prim rang din Germania şi Austria (Berliner Ensemble, Mainz, Graz ş.a.). Microstagiunea se încheie în 29 mai, la ora 19, cu un alt text din dramaturgia contemporană şi o altă premieră pe ţară, Pool. No water, text de factură experimentală de Mark Ravenhill, în regia lui Alexandru Mihăescu.
Toate spectacolele se traduc în limba română.
Biletele se pun în vânzare începând cu data de 12 mai 2009 la agenţia de bilete a Teatrului Odeon.

Microstagiunea Teatrului German de Stat Timişoara la Bucureşti
27 – 29 mai 2009, Teatrul ODEON Bucureşti (Calea Victoriei Nr. 40-42. Biletele se pun în vânzare începând cu data de 13 mai 2009 la agenţia de bilete a Teatrului Odeon).

Miercuri, 27.05.2009, ora 11 (cca. 1 oră, fără pauză)
Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici
Un musical-basm de Simona Vintilă (libretul) şi Ilie Stepan  (muzica), după Fraţii Grimm. Regia: Simona Vintilă.
Textele cântecelor: Dana Borteanu; Coreografia: Helen Ganser (Opera Română Timişoara). Decorul şi costumele: Geta Medinski (Teatrul Naţional Timişoara). Interpretează: Simona Vintilă, Boris Gaza, Dana Borteanu, Radu Vulpe, Daniel Ghidel, Daniela Török, Horia Săvescu, Ina Ionescu, Ramona Olasz, Iosif Csorba, Tatiana Sessler, Isolde Cobeţ, Andrea Nistor, Olga Török, Anne-Marie Waldeck, Armand Preda, Alexej Cobeţ.
Musicalul-basm „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” şi-a câştigat aprecierea publicului mic şi mare încă de la premieră. Actori şi studenţi la actorie evoluează pe scenă, cântă şi dansează.

Miercuri, 27.05.2009, ora 19 (cca. 1 oră şi 10 minute fără pauză)
Cântăreaţa cheală, de Eugène Ionesco
Traducere din limba franceză de Serge Stauffer.
Regia: Alexandru Dabija

Decorul şi costumele: George Petre. Cu: Radu Vulpe, Ioana Iacob, Rareş Hontzu, Isolde Cobeţ, Olga Török, Boris Gaza.
Dl. şi dna Smith schimbă vorbe despre lucruri fără relevanţă, fără să reuşească în fapt să comunice. Sosesc soţii Martin, care constată, în cursul unei discuţii la fel de absurde, că sunt căsătoriţi unul cu altul. Treptat, dialogul este înlocuit de propoziţii fără sens, de cuvinte şi în fine de sunete. Această primă lucrare a lui Ionesco, ce aduce în prim-plan absurditatea existenţei noastre cotidiene, este cea mai mult jucată piesă din teatrul universal contemporan, acest spectacol fiind şi prima montare a regizorului Alexandru Dabija la Timişoara.

Joi, 28.05.2009, ora 19 (cca. 2 ore şi 20 minute cu o pauză)
Ultimul incendiu, de Dea Loher
Premieră pe ţară
Regie: Cornelia Crombholz (Berlin)
Decorul şi costumele: Bernd Schneider (Berlin); Coordonare vorbire scenică: Onno Grohmann (Stuttgart); Light-Design: Lucian Moga. Cu: Ioana Iacob, Rareş Hontzu, Ida Jarcsek-Gaza, Simona Vintilă, Andrea Nistor, Horia Săvescu, Radu Vulpe, Georg Peetz.
Un băiat a fost ucis. A fost un accident, căruia i-a fost martor doar un soldat străin, unul dintre cei care au venit „de departe“, din război. Dar ceva nu e în regulă cu el. În curând, relaţiile locuitorilor din cartier se vor altera, existenţele lor fiind supuse unor noi pericole. Din ce în ce mai mult apune orice speranţă asupra unei vieţi mai bune.
Dea Loher, una dintre cele mai importante autoare contemporane, „scrie despre întâmplările de la marginea societăţii, despre răni şi despre compromisurile acelora care trăiesc la limita realităţii şi percepţiei noastre sociale”, după cum se spunea recent în discursul de Laudatio pentru autoarea Dea Loher cu ocazia decernării Premiului pentru Literatură al Fundaţiei „Preußische Seehandlung“.

Vineri, 29.05.2009, ora 19 (cca. 1 oră şi 35 de minute, fără pauză)
Pool. No water, de Mark Ravenhill
Premieră pe ţară
Regia: Alexandru Mihăescu
Decorul şi costumele: Bagoly Zsuzsanna; Coreografia: Javier Opazo (Berlin); Video: Levente Kozma & Alexandru Mihăescu. Interpretează: Christine Cizmaş, Ioana Iacob, Ramona Olasz, Horia Săvescu, Radu Vulpe.
O artistă de renume sare într-o piscină fără apă şi ajunge în comă la spital. Pentru grupul de prieteni, corpul mutilat al femeii va reprezenta punctul de plecare pentru crearea unei opere de artă. Ei vor urmări cu aparatul foto luni în şir evoluţia bolii, „miracolul vindecării“, cu gândul la faima viitoare. Sentimentele lor sunt contradictorii. Graniţa dintre iubire şi ură, fericire şi disperare, ciudă şi dispreţ se dovedeşte a fi foarte şubredă.
Textul experimental al lui Mark Ravenhill, autor dramatic britanic contemporan, problematizează subiecte tabu precum moralitatea actului artistic, succesul, pragmatismul şi prietenia în artă sau consumul de droguri.”

SURSA: www.tgst.ro