ŞI PRIMELE REPETIŢII LA SCENĂ…

REPETIŢII LA “SUNETUL MUZICII”

Foto din repetiţii…cică profesioniste…mă rog….

Actriţa care joacă în spectacolul meu, “Sunetul Muzicii”,  rolul guvernantei, Maria, s-a distrat cu telefonul meu şi a făcut câteva fotografii…Mă distrează şi chiar dacă nu sunt profi le postez…

ATENŢIE LA NEATENŢIE!

Fetiţa care joacă personajul Gretel în spectacolul meu are 4 ani si ceva.  La vârsta ei vorbeşte trei limbi, e foarte deşteaptă şi nu ştiu de unde, dar are o mare pasiune pentru scenă. De când am început repetiţiile, care se derulează într-o sală de repetiţii normală, mă întreabă permanent când mergem pe scenă şi când folosim machiajul…Am reuşit să o conving de necesitatea de a repeta deocamdată în aceste condiţii şi a acceptat.

Este extraordinar să lucrezi cu micuţa, Caroline pe numele ei adevărat, însă ascuţimea minţii ei, drăgălăşenia şi spontaneitatea cu care ne fascinează la fiecare repetiţie  m-au făcut să uit că are doar 4 ani si ceva şi că totuşi vârsta îşi spune cuvântul: a început să obosească. Aşa că am schimbat rapid metoda şi am hotărât să o chem mai rar la repetiţii, pentru că tare rău mi-ar părea să se plictisească înainte de vreme şi să nu mai dorească să vină cu plăcere la teatru.

Ei, asta e, în fiecare zi învăţ câte ceva şi mă bucur că am această şansă, pentru că numai aşa voi deveni ceea ce mi-am propus….

ŞI A FOST O ALTĂ ZI DE REPETIŢII

Aseară am repetat pentru prima dată cu cei 7 copii care vor juca la mine în spectacol şi nu pot să descriu bucuria care m-a cuprins văzându-i cu câtă plăcere lucrau şi doreau să să se afirme. Iar teama care îmi pătrunsese în suflet că fetiţa cea mică de 5 ani,care o va interpreta pe Gretel, nu se va integra sau va refuza pur şi simplu să reacţioneze, deci teama aceea a dispărut  ca prin farmec. Şi îmi vine să strig de bucurie că am o familie von Trapp de invidiat şi sper din suflet să rămână aşa pe tot parcursul repetiţiilor!

Bravo Olga, Harald, Antonia, Miro, Alma, Bianca si Caroline! Bravo Dani si Cristi…sunt convinsă că veţi fi un cuplu scenic perfect!

SUNETUL MUZICII

Sâmbătă am declarat oficial deschise repetiţiile la acest musical…fără dureri, cu multe zâmbete şi glume şi cu speranţa că împreună, adică această echipă de actori şi colaboratori, vom reuşi să aducem la rampă un spectacol super.

De aceea, tuturor le dedic melodia aceasta:

CE VREAU DE FAPT CU MINE?

Nu stiu dacă cineva aruncă sau va arunca cu vorbe în mine…vorba lui Mihai (http://mihaivantu.wordpress.com)…hmmm, cred că nici nu mă interesează sau nu mă mai interesează…CEEA CE VREAU SĂ ŞTIU este cine sunt eu de fapt şi ce se va alege de mine. De ce oamenii percep de multe ori altceva decât ai dori să comunici sau să exprimi? De ce este vital să trăim împreună şi să depindem unii de alţii, ca apoi să suferim şi să fim tot singuri în faţa trecerii în nefiinţă?

De ce nu putem fi fericiţi? dar ce este fericirea? Seamănă cumva cu acele secunde de bucurie imensă ce o trăim noi actorii când suntem aplaudaţi? câteva secunde de aplauze după zile şi luni de repetiţii? sau fericirea nu seamană cu nimic şi de fapt ea nu există?

habar n-am…sunt doar eu şi vocile din capul meu…